• Register
Главная  //  Technologies  //  Diagnosticul diferenţial al subluxaţiei atlantoaxiale rotatoare avansate la copii

Contact information

Scientific Center of Mother and Child Health Care, National Scientifically Practical Center of Children's Surgery "Natalia Georgiu", Clinic of Children’s Vertebrology, Orthopedics and Traumatology.

MD 2062, Chisinau, Мoldova
Burebista 93
Mob. Tel.: 079755402
Email: nicosav@yandex.ru
Web: www.cvot.md

Record on consultation by phone: (+373) 79755402


Patients were given opportunity of preliminary record on consultation by e-mail niknik20086@rambler.ru

On-line

We have 12 guests online
Diagnosticul diferenţial al subluxaţiei atlantoaxiale rotatoare avansate la copii
PDF
Print
E-mail
Wednesday, 31 October 2012 13:38
There are no translations available.

Una din petele albe in medicina pediatrica constituie subluxatia atlanto-axoidiana la copil si adolescent. Contingentul vast de pacienti acuzand stari discrete, polimorfe, uneori slab conturate de ei insasi (indeosebi copii si adolescenti), frecvent astenizati, neante-lesi de medici cu specializatii strict definite (ORL, cardiolog, oftalmolog, etc.), si spre regret deseori apreciati ca agravanti sau simulanti – aceasta este numai o mica carecterizare a grupului suferinzilor de subluxatii rotatorii occipito- axoidiene si atlaso-axoidiene. Ca regula ei sunt “veteranii” nelipsiti ai policlinicilor in cautarea din caz in caz a medicului capabil sa le ajute, iar deseori negasindu-l devin inraiti pe medicina si maresc cota sociumului asteno-neurotizat.

Lucrarea s-a efectuat pe 211 copii cu subluxaţia rotatorie atlanto -axoidiană veche în perioada anilor 1994-1998, vîrsta media 8,3+1,1 ani, predomenau fete-53%.

Structura nozologică a pacienţilor la adresarea primară a fost: distonie vegetativ-vasculară – 55,92%, sindrom hipertensiv–25,12 %, migrenă – 9,95 %, consecinţă traumatismului craniocerebral-5,21%, artrită reumatoidă –2,37 %.

Principalele acuze ale pacienţilor au fost: cefalee -99 %,vertije -89 %, cefaleea şi vertige 89 %, asociere cu greţuri, vomă -75 %, cervicalgii -58%. În procesul studiuliu în 98 % din cazuri s-au scos la ivelarea irorile diagnosticului.

Erorile ce au servit drept cauză a diagnosticului întîrziat al subluxaţiei atlantoaxiale avansate au fost: subaprecierea simptomelor clinice generale şi, în special, a cefaleei în lobul frontal sau frontal temporal ceea ce constitue un factor caracteristic pe fond de insuficienţă vertebrobazilară cu etiologie vertebrogenă, locale – sensibilitate de durer la palparea paravertebrală în punctele de proecţie ale proceselor transversale C1-C2-C3; calitatea proastă a radiogramelor sau examenul radiologic incorect: în cazurile de suspectare a atlantului n-au fost efectuate radiogramele articulaţiei atlantoaxiale în proecţia posterioară directă, a clişeelor sagitale cu efort funcţional.

În procesul studiului suferinzilor au apărut necesitatea aplicării diagnosticului diferenţial cu alte patologii avînd manifestări clinice şi paraclinice similare: Grisel, torticolis muscular traumatic acut, anomalii (impresie bazilară, asimilare a atlantului, hipoplazie şi aplaziea procesului odontoid al vertebrei 2 cervicale, concrescenţă parţială sau concretă ş. a.) epilepsii, formaţiune volumetrică, hipertensiune intracraniană, proces inflamator indolent.

Boala Grizel – blocul funcţional al atlantului, generat – brusc pe fond de leziuni inflamatori în ţesuturile perivertebrale.Simptomul radiologic al bolii Grizel este lărgirea fisurii articulare, îngroşarea opacităţii ţesuturilor prevertebrale şi a ţesuturilor nazofarengelui, se observă rar rotaţiile a atlantului spre deosebire de deviere traumatice. La precizarea diagnosticului contribuie studierea minuţioasă a anamnezei, depistarea factorilor inflamatori sau a consecinţelor acestora în ţesuturile perivertabrale.

Torticolisul muscular traumatic acut se deosebeşte prin încordarea muşchilor respectivi şi sensibilitatea lor bruscă la durere în caz de palpare. În acelaşi timp, lipsesc simptomele radiologice ale deplasării.

Torticolisul muscular congenital drept cauză a subluxaţiei atlantoaxiale nu provoacă dificultăţi (anamneza, tabloul clinic – prezenţa a muşchiului sternocleidomastoidian scurtat, îngroşat.

Deşi este mare identitatea tabloului clinic pe fond de subluxaţii atlantoaxiale avansate şi de anomalii ale dezvoltării segmentului cervical superior al coloanei vertebrale, diagnosticul lor diferenţial nu implică dificultăţi la aplicarea şi analiza calificată a datelor radiografice.

Scopul electroencefalografiei era nu numai descoperirea modificărilor cu caracter vascular, ci şi utilizarea diagnosticului diferenţial pe fondul altor maladii. În caz de amplasare superficială a tumorii cerebrale electroencefalografie se înregistrează focarul de activitate cu amplitudine joasă pînă la mutism bioelectric. La evoluţia paroxismală a manifestărilor iniţiale de insuficienţă a circulaţiei cerebrale se observă frecvent stări sincopale care trebuie diferenţiate prin forma sincopală de epilepsie, iar înregistrările din electroencefalografie a funcţiei paroxismale indică asupra acestui fapt.

Pentru excluderea posibilităţii prezenţei formaţiunii volumetrice, a caracterului hipertensiv al acuzelor, tuturor copiilor bolnavi li s-a indicat examen electroencefalografic, acesta realizîndu-se prin metoda uzuală. Cu acelaşi scop s-a efectuat examenul fundului de ochi.

Pentru excludearea cauzelor organice, radiopozitive ale cefaleei, precum şi a semnelor de hipertensiune intracraniană, unui număr de 19 copii li s-a aplicat radiografie a craniului în două proecţii. După opinia lui M. K. Mihailov (1986), hipertansiunea intracaniană poate fi suspectată numai luîndu-se în consideraţia simptomele radiologice: suturilor, efilareadiploei, caracterul pronuţat al desenului impresiulnilor digutufotme, osteoporoza cu detalii de şa turcească, platibazia craniană, intensificarea desenului canalelor diploice. Aceste simptome trebuie asociate cu datele neurologice, oftalmologice, cu datele cranioscopiei sau Есо-ЕG.

Pentru excluderea procesului inflamator lent (inclusiv reumatologic) a fost făcută analiza sîngelui pe fond de proteină C-reactivă, s-au examenat acizii sialicii, proteina generală şi fracţiunele ei. Conform indicaţiilor, s-a aplicat electrocardiolografia.

Last Updated on Wednesday, 31 October 2012 13:46