Consultant ştiinţific:
Academician al A.Ş.R.M. dr.hab.în med.,
profesor universitar, Om Emerit
EVA GUDUMAC

Scopul Ameliorarea calităţii vieţii copiilor cu proces displazic al coloanei lombo-sacrate, prin elaborarea unui algoritm de diagnostic, diagnostic diferenţial şi tratament nechirurgical medico-ortopedic şi chirurgical individualizat.

Obiectivele tezei:

1. De a estima epidemiologia şi demografia displaziilor coloanei lombo-sacrate la copii.
2. De a studia particularităţile clinico-evolutive, imagistice, biomecanice, geneticе, patofiziologice şi patohistologice în procesul dispazic a coloanei lombo-sacrate la copii.
3. De a optimiza metodele de diagnostic şi diagnostic diferenţial al afecţiunelor displazice la copil şi de a elabora un algoritm de diagnostic şi de prognostic a procesului displazic ale coloanei lombo-sacrate.
4. De a elabora procedee inedite şi de a completa programele tradiţionale de tratament nechirurgical medico-ortopedic şi chirurgical a afecţiunelor displazice ale coloanei lombo-sacrate la copil.
5. De a elabora criterii de monitorizare a parametrilor de calitate a vieţii copiilor cu proces displazic al coloanei lombo-sacrate la etapele clinico-evolutive de tratament medico-ortopedic şi chirurgical.

Sumarul compartimentelor tezeiLucrarea este expusă pe 279 ( 218 partea de bază) pagini de text electronic, se compartimentează în: introducere, revista literaturii de domeniu, 5 capitole de cercetări proprii, concluzii şi recomandări practice. Teza este ilustrată cu 27 tabele, 179 figuri, 21 anexe, indicele bibliografic citează 348 de surse literare. Rezultatele obţinute sunt publicate în 55 lucrări ştiinţifice.

PublicaţiiMaterialele studiului au fost reflectate în 55 lucrări ştiinţifice, inclusiv 51 articole în reviste recenzate, 23 publicaţii de monoautorat, prezentări şi comunicări rezumative la 14 conferinţe ştiinţifice naţionale şi 7 congrese internaţionale. Au fost obţinute 6 brevete de invenţie .

Premii şi menţiuniElaborările ştiinţifico-practice în tratamentul afecţiunelor displazice au fost menţionate la expoziţiile naţionale şi internaţionale în cadrul concursilor de inventică: Medalie de aur Info Invent – 2009, Chişinău, Moldova.

С O N C L U Z I I

1. Studiul multimodal a determinat incidenţa crescută a afecţiunelor coloanei vertebrale şi displaziilor segmentului lombo-sacrat la copii de la 11(0,76%) în 1998 la 142(6,94%) în 2008, cu o creştere de 12,9 cazuri pe an.
2. Estimarea clinico-genetică a demonstrat că procesul displazic al coloanei lombo-sacrate prezintă o afecţiune de jeneză plurifactorială cu implicarea atît a factorilor genetici (moştenire realizată pe cale autosomal determinată), cât şi cei de mediu. Manifestările clinice ale procesului displazic la copil s-a caracterizat prin prezenţa sindromului algic lombar (lombalgii-314(57,0%) copii, lomboischialgie la 215(39,0%), ischialgie la 22(4,0%)), urmat de dereglări motorii şi statice (hipo- şi hiperlordoză).
   • Explorările imagistice (radiografice, TC, RMN, scintografie, ecografice) au confirmat diagnosticul şi diagnosticul diferenţial al procesului displazic al coloanei lombo-sacrate în 100% cazuri. Au fost diagnosticate: procese dejenerativ-distrofice -protrizii, hernii de disc; dereglări funcţionale motorii- blocaj, instabilitatea;deformităţi-modificări a curburii lombare a coloanei vertebrale etc. Modificări a parametrilor biomecanici specificat la stabilometria.
   • Procesul displazic provoscă diverse modificări microcirculatorii în segmentul lombo-sacrat confirmate prin studiul Termografic şi Dopplerfluometric cu lazer, care corelează cu gradul sindromului algic, ce indică la necesitatea includerii în complexul de tratament a remediilor cu rfrct regulator asupra microcirculaţie.
   • Procesul degenerativ-distrofic la copil a avut diferită expresie, în particular, a interesat structurile SVM, afectînd grav statutul funcţional al acestuia şi al segmentelor adiacente. Modificările patohistologice au indicat la procese de destrucţie şi remodelare a coloanei lombo-sacrale. Apogeul acestor dereglări a fost stabilit în hernia de disc, spondilolisteză spondilolitică, când structurile coloanei lombo-sacrate se necrozează, fragmentează, se lichifiază şi se expulzează.
3. În baza studiului au fost confirmate două forme clinico-evolutive ale procesului displazic: I-stabilă la 270 (49,0%) şi II-instabilă la 281(51,0%) pacienţii. La pacienţii din lotul II, cu proces displazic instabil în baza studiului biomecanic s-a stabilit majorarea semnicativă a echilibrul lombo-sacrat “I”, devierea bazinului de la vertical “PT”, a gradului de inclinare a suprafeţei superioare a sacrului faţă de orizontala “ST”, gradul lordozei lombare (LL) comparativ cu indicii pacienţilor din lotul I (p<0,001). Gravitatea totală a displaziei (DS) în grupul II a constituit indecele -7,35±1,56 pe cînd în grupul I valorea DS a fost pozitivă 7,86±1,83. Diferenţile determinate în grupele I şi II se explică prin mecanizmele de dezvoltarea a procesului displazic.
4. Evaluarea pacienţilor la cele două etape de examenare ambulatory şi spitalicesc prin metode anamnestice, neuro-ortopedice, genetice, imagistice, de laborator, patofiziologice şi histopatologice a permis de a elabora un algoritm de lucru de diagnostic de detecţie, diferenţiere, specificare a tulburărilor morfofuncţionale şi a complicaţiilor determinate de progresarea alterărilor dejenerativ-distrofice cât şi a unui program medico-chirurgical individual de la caz la caz. Modelul conceptual al genezei procesului displazic lombo-sacrat, al stării de tensiune-deformitate verificat prin model matematic, interpretează boala ca fiind una multifactorială, patogenic definită atât de proprietăţile interne genetic determinate, cât şi de factorii extriuseci care acţionează asupra coloanei vertebrale şi modifică esenţial funcţia de menţinere a statutului ortostatic. Variantele clinico-evolutive sunt dependente de gradul regidităţii complexului anterior sau posterior al coloanei vertebrale.
5. Programul nechirurgical medico-ortopedic (terapia manuală, exerciţii izometrice, “Detensor”-terapie, preparatele antihomotoxice, ortezele) utilizat iniţial în tratamentul a 209 copii cu proces displazic al coloanei lombo-sacrate a realizat un efect curativ major cu ameliorarea relevante a indicelui de calitate a vieţii în 85,1% din copii asistaţi prin procedeele date.
   • Variantele clinico-evolutive cu instabilitate absolută şi în cazurile ineficienţii tratamentului conservator s-a argumentat şi indicat tratament chirurgucal. Tehnicile chirurgice au fost diferenţiate de la caz la caz având ca scop corecţia dereglărilor neuro-vertebrale, a instabilităţii, deformităţilor şi balanţei segmentului lombo-sacrat. Rezultatele intervenţiilor chirurgicale la copii cu instabilitate a coloanei lombo-sacrate au fost eficiente în 82,9% cazuri, suficiente – în 11,3% şi neeficiente la 5,8%. Pentru formele stabile a fost înregistrat efect curativ bun în 81,6% din cazuri, suficient- în 14,3%, neeficiente -4,1%. Nu au fost înregistrate decese.
6. Algoritmul de conduită nechirurgicală medico-ortopedică şi chirurgicală utilizat în afecţiunea displazică a coloanei lombo-sacrate la copii a permis de a ameliora calitatea vieţii copiilor de la scorul de 12,7±0,3 puncte la 6,7±0,1, comparativ cu tratamentul tradiţional la care calitatea vieţii s-a îmbunătăţit de la 13,1±0,2 la 7,9±0,09 puncte (p<0,01). Tratamentul chirurgical diferenţial a ameliorat calitătea vieţii semniticativ de la 12,14±0,2 puncte preoperator- la 7,08±0,09 în perioada imediat postoperatorie şi la 7,02±0,1 postoperator la distanţă pe o perioadă de 5 ani (p<0,01).

RECOMANDĂRI PRACTICE

1. Сopiii cu dorsopatii lombare necesită examinare complexă pentru determinarea cauzei sindromului algic, pentru care se va putea face uz de algorutmul de examinare pe etape, elaborat în cadrul studiului nostru: I etapă – cea de ambulator – va exclude procesele inflamatorii, consecinţele unor eventuale traumatisme, neoplasme, făcând uz de examenul medico-ortopedic, indicii reumatici, ultrasonografia coloanei vertebrale, spondilografie; a II etapă – cea spitalicească – va aprecia varianta evolutivă a procesului displazic, utilizând examenul neuro-ortopedic, imagistic, termografia coloanei vertebrale, Dopplerfluometria cu laser.
2. Copiii care prezintă displazii ale segmentului vertebral lombo-sacart şi au un statut genetic compromis se cer a fi referiţi într-un grup de supraveghere dispensarizată, care se va afla sub observare vigilentă la specialistul vertebrolog pe tot parcursul vieţii. Tot acestora li se vor indica complex de reabilitarea, regim ortopedic se vor respecta cu stricteţe pe toată perioada de creştere a scheletului: repaus nocturn doar pe saltea dură, evitarea eforturilor fizice exagerate, în special ridicarea greutăţilor din poziţii fiziologice improprii, iar orientarea profesională şi preferinţele de practicare a sporturilor vor exclude suprasolicitarea segmentului lombo-sacrat al coloanei vertebrale.
3. Programele de terapie conservatorie se vor alege individual în funcţie de forma procesului displazic şi vor tinde diminuarea instabilităţii, a spondiloartralgiilor şi a dereglărilor de ordin neurologic legate de iritarea terminaţiunilor nervului sinovertebral sau de compresiunea radiculară: manopera de terapie manuală, exerciţii izometrice, “Detensor”-terapie, preparate antihomotoxice (conform metodei propuse de autor), orteze.
4. Indicaţii pentru aplicarea chirurgiei miniinvazive de fibrotizare artificială a ligamentelor sunt: instabilitatea unuia sau a două segmente lombare (până la 4-5 mm); prezenţa indicilor radiologici potenţiali pentru dezvoltarea „sindromului nivelului limitrof” în perioada postoperatorie.
5. Indicaţiile pentru aplicarea tratamentului chirurgical la copiii cu process displazic de forma stabilă sunt: ineficienţa tratamentului conservator timp de 2-4 luni la pacienţi cu manifestări clinice clare de hernie de disc sau protruzie cu conflict disco-radicular, obectivizate la TC. Se efectuează intervenţii decompresive: interlaminectomie sau hemilaminectomie parţială, flavectomie, reducerea herniei, fasetectomie parţială cu metalo-autospondilodeza.
6. Manifestările clinico-imagistice de instabilitate în segmentul lombo-sacrat al coloanei vertebrale indică utilizarea procedeelor chirurgicale în cazul când tratamentul conservator nu s-a soldat cu efect pe parcurs de 12-24 luni. Procedeu constă în corecţia şi stabilizarea segmentelor lombare cu construcţii metalice, fasetectomie parţială, autospondilodeza, la necesitate combinate cu elemente de decompresie. În condiţiile asocierii cu diastemotomie – preventiv se înlătura bariera osoasă. Metoda de corecţie şi fixare prin construcţie taranspediculară se prezintă ca fiind metoda de preferinţă în asemenea situaţii. La pacienţi cu iniţierea etapei de tratament la vârsta de 5-7 ani se recomandă utilizarea implantelor de corecţie dinamică (conform unei construcţii originale a autorului) sau a aparatului polisegmentar în cadran cu posibilităţi de creştere (conform unei alte construcţii originale a autorului).
7. Copiii cu afecţiunile displazice care compromit grav funcţionarea segmentului lombo-sacrat se aprecizază ca handicap fizic (Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova N1065 din 11.XI.1999, cap.XVII, p.136.) şi necesită evidenţa vertebrologului.