Spondilolisteza – constă în deplasarea unei vertebre faţă de cea dedesubtul ei. Se atestă deplasarea anterioară, posterioară şi laterală. Cea mai răspândită este spondilolisteza anterioară.

Clasificarea spondilolistezelor.

La gr. I marginea posterioară a corpului vertebrei deplasate se află în limitele ¼ a vertebrei dedesubt, la gr. II — între 1/4 şi 1/2, la gr. III — între 1/2 şi 3/4, la gr. IV — în limitele de la ¾ până la deplasarea totală a vertebrei, la gr. V — deplasarea totală a corpului vertebrei înainte faţă de cea dedesubt. Spondilolisteza poate fi instabilă sau stabilă. În caz de formă instabilăinterrelaţia vertebrei deplasate cu cea dedesubtul ei se modifică în funcţie de poza pacientului, iar în forma stabilă acest fenomen nu are loc.

Spondilolisteza la copii şi adolescenţi cel mai des se localizează la nivelul vertebrei 5 lombare (nivelul lombosacral).

Apariţia spondilolistezei este condiţionată de un şir de factori, printre care:

1. dezvoltarea anormală congenitală a regiunii lombosacrale;
2. slăbirea aparatului ligamentar al coloanei vertebrale, ca urmare a structurii anormale a elementelor posterioare ale coloanei;
3. patologia discurilor intervertebrale;
4. patologia porţiunii interarticulare a arcului;
5. traumatism şi microtraumatism;
6. dereglarea proceselor hormonale în diverse perioade de dezvoltare postnatală a omului;
7. predispoziţii ereditare.

Clinica şi diagnosticul spondilolistezei. Primele simptome algice ale spondilolistezei pot să se manifeste nu îndată după apariţia patologiei. Durerile lombare se atestă la majoritatea pacienţilor, dar au caracter diferit:uneori apar manifestări dureroase sporadice sau dureri surde permanente; alteori survin dureri acute, mai des după o traumatizare, o mişcare bruscă, ridicare a greutăţilor. Durerile sunt acute câteva zile, apoi dispar treptat la odihnă. Peste un timp reapar, trecând apoi la fel de repede, însă caracterul lor se schimbă: durerile devin mai intense, se menţin şi în starea de repaus, la mers, în poziţie culcat, la aplecare.În caz de spondilolisteză a vertebrei 5 lombare la copii şi adolescenţi durerile pot apărea iniţial în membrele inferioare la 80% din pacienţi.

Lordoza lombară adâncă este rezultatul deplasării înainte a uneia dintre vertebrele lombare inferioare. Acest lucru se observă mai ales în perioada incipientă a maladiei, când bazinul pacientului ocupă o poziţie obişnuită sau chiar e întors înainte.

La un şir de bolnavi cu spondilolisteză pot apărea simptome de dereglare a funcţiei de urinare. Se atestă slăbiciune sporadică în membrele inferioare, când pacienţii nu pot merge mult timp fără a se opri din cauza senzaţiei de slăbiciune într-un picior sau în ambele, legată de ischemia măduvei spinării.

Diagnosticul. Prin metode moderne de investigare, diagnosticul maladiei poate fi stabilit cu certitudine. Radiodiagnosticul formelor severe ale maladiei nu prezintă dificultăţi, deşi se mai întâlnesc greşeli de diagnoză. Este mai greu de a stabili diagnosticul în stadiul incipient al procesului patologic, aflarea lui timpurie având o importanţă hotărâtoare la copii şi adolescenţi.Pentru spondilolisteză sunt specifice unele simptome radiologice directe, pe baza cărora maladia poate fi diagnosticată uşor.Roentgenogramele în proiecţie laterală sunt hotărâtoare. Ele trebuie efectuate în poziţie de îndoire şi dezdoire a corpului, ceea ce face posibilă determinarea gradului de stabilitate la nivelul deplasării vertebrei. Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară trebuie folosite pentru cercetarea stării canalului vertebral şi a discurilor intervertebrale la nivelul deplasării vertebrei.

Profilactica spondilolistezei. Profilactica acestei boli la vârsta de copil constă în depistarea cât mai timpurie a copiilor cu semne specifice maladiei. Pigmentarea sau depigmentarea, pilozitatea în regiunea lombosacrală sunt manifestări externe ale posibilei displazii a porţiunii lombosacrale a coloanei.La fel, este necesar de a depista la vârsta fragedă copiii cu patologia ţinutei, în special cu lordoză lombară patologică, acompaniată de cifoză toracală semnificativă, precum şi copiii cu scolioză lombară, care urmează a fi luaţi la evidenţă.

Întărirea muşchilor, ţinuta corectă, nepracticarea sporturilor periculoase sunt bazele profilaxieispondilolistezei la copii şi adolescenţi.

Gimnastica curativă este o metodă de tratament conservativ al maladiei. Sunt prevăzute exerciţii care reduc lordoza lombară.

Corsetele sunt un mijloc eficient de terapie conservativă, ce îmbunătăţesc uneori rapid starea pacientului.

Tratamentul operatoriu al spondilolistezei. Recomandările intervenţiei chirurgicale depind de tabloul clinic al bolii, de vârsta pacientului, cauzele afecţiunii, stabilitatea şi gradul de exprimare a dislocării vertebrei, localizarea ei.

Indicaţii absolute pentru tratament chirurgical al copiilor şi adolescenţilor cu spondilolisteză sunt:

1. prezenţa spondilolistezei progresive gr. II-IV;
2. prezenţa simptomatologiei neurologice manifeste;
3. îmbinarea scoliozei progresive cu spondilolisteză progresivă;
4. spondilolisteză progresivă cu anomalie evidentă a dezvoltării porţiunii lombosacrale a coloanei vertebrale;

Alegerea metodei de intervenţie operatorie depinde de gradul de deplasare a vertebrei şi de tabloul clinic. Scopul principal al terapiei operatorii este stabilizarea vertebrei deplasate prin formarea blocului osos. Se aplică metodele de stabilizare anterioară, posterioară şi combinată de stabilizare (spondilodeză). Tactica tratamentului chirurgical se determină strict individual în fiecare caz aparte.

Roentgenogramele bolnavei de 15 ani cu spondilolisteză instabilă gr. III a vertebrei 5 lombare, lomboiscialgie(dureri în picioare), cu dereglarea funcţiei organelor din bazin.

Tomografia computerizată a aceleiaşi bolnave: se evidenţiază zona de spondiloliză a arcului şi îngustarea canalului vertebral la nivelul dislocării.

Pacienta a fost supusă operaţiei: laminectomia decompresivă la nivelul vertebrei 5 lombare – 1 sacrale, reducţie, fixarea posterioară prin construcţie metalică, spondilodeză posterioară. Pe roentgenograma de control reducţia se păstrează. La TC de control se atestă concrescenţa zonei de spondiloliză. Simptomatologia neurologică lipseşte.