Studiile de ultimă oră au demonstrat că la baza congestiei cerebrale stau aşa-numitele dereglări tranzitorii sau trecătoare ale circulaţiei sangvine din creier, care se manifestă prin dureri de cap.

Ce este durerea de cap din punct de vedere ştiinţific? Conform ultimii clasificări internaţionale, există 48 de unităţi nosologice ale durerilor de cap, adică spectrul de cauze care pot provoca această suferinţă este foarte larg. Cu regret, acest fapt este ignorat deseori de medicii-practicieni, mai ales de neuropatologi, din policlinicile în care copiii se adresează cu acuze.

Una dintre cauzele mai des întâlnite, dar ignorate de specialişti, este subluxaţia învechită a primelor vertebre cervicale.

Pentru a înţelege cauza acestui fenomen, e necesar de cunoscut unele particularităţi anatomice şi biomecanice ale porţiunii rspective a coloanei vertebrale.

Locul de unire a osului cefei cu primele 2 vertebre cervicale este cea mai complexă articulaţie a scheletului omului şi împreună cu ţesuturile adiacente creează o zonă anatomică unică.

Ea serveşte pentru fixarea craniului cu coloana, permiţând totodată acestuia să se aplece, să se retragă, să se învârtă etc. La fel, serveşte pentru fixarea şi mobilitatea structurilor de importanţă vitală în zonele de trecere critică între creierul legat de organele de vedere, auz, miros şi restul corpului. Structura anatomică a porţiunii superioare a gâtului îi permite omului să mişte liber capul, protejând şi susţinând totodată plexurile vasculare şi nervoase care leagă creierul şi corpul într-un întreg funcţional.

Este foarte important faptul că prin canalul vertebral îngust de 5 mm trece artera vertebrală, vena şi plexul nervos, care, împreună cu carotida răspund de alimentarea creierului. Cunoscând acest lucru, devine clar de ce cea mai mică dislocare a acestor vertebre creează dereglări vasculare, exprimate prin carenţa în unele porţiuni ale creierului a substanţelor hrănitoare, ce duc la dureri de cap, ameţeli, greţuri, vome şi alte simptome neurologice.

Cauzele subluxaţiilor sunt: trauma la naştere, în timpul joacei, căderii; exerciţii fizice inadecvate. Acest segment este vulnerabil datorită sarcinilor funcţionale şi nedezvoltării ligamentelor. Particularităţile acestor deteriorări sunt durerile slabe sau lipsa lor şi apariţia acuzelor cu mult mai târziu (de la 2-3 luni până la 2-3 ani).

Caracterul plângerilor nu-i permite ortopedului sau neuropatologului nepregătit să suspecteze patologia coloanei vertebrale. Astfel, copiii la care cauza durerilor este în realitate subluxaţia vertebrelor cervicale primesc tratament medicamentos care se dovedeşte neeficient şi chiar periculos pentru organismul în creştere. Pentru tratarea acestor pacienţi, la confluenţa specialităţilor ortopedie, traumatologie, neurochirurgie şi neurologie a fost creată clinica de vertebrologie, care se ocupă de elaborarea şi implementarea principiilor de diagnosticare şi tratament al copiilor cu dereglări neurologice, cauza cărora este patologia coloanei vertebrale.

Pentru înţelegerea mecanismului vătămării arterelor vertebrale în timpul naşterii, trebuie de ţinut cont că artera şi vena vertebrale sunt legate de nervul Franc şi trec prin canalul vertebral îngust, formând două îndoituri, ceea ce le face aici foarte vulnerabile chiar şi la simpla întoarcere a capului în timpul naşterii. Tragere copilului de cap este foarte periculoasă în acest sens.

În acest context, este foarte actuală întrebarea despre diagnosticarea timpurie şi tratamentul adecvat al acestei grupe de pacienţi. De rând cu examenul clinic neuroortopedic, este accesibilă şi informativă investigaţia radiologică. Luând în consideraţie semnele clinice de deteriorare a măduvei spinării în segmentul C1-C2, anume hipertonusul muşchilor membrelor superioare şi inferioare, tremurul, simptomul pozitiv al lui Babkin, reflexul spontan al lui Moro, poate fi diferenţiată vătămarea segmentului cervical superior al măduvei spinării de deteriorările segmentelor situate mai jos.

Tactica de tratament depinde de gradul de manifestare şi caracterul (progresare, regresare) simptomelor clinice, gravitatea vătămărilor depistate radiologic. Pentru toţi copiii cu patologia menţionată se recomandă imobilizarea cu guler din tifon şi vată purtat timp de 2-3 luni, până la formarea la copil a corsetului muscular natural. Tracţiunea craniană se efectuează câte 7-9 secunde zilnic. Se indică de asemenea proceduri fizioterapice. Masajul muşchilor gâtului nu este recomandat pentru a evita dislocarea vertebrelor afectate.

Dacă în cazul copiilor cu subluxaţie C1-C2 şi cu blocul atlantului, după efectuarea tratamentului complex neuro-ortopedic, nu se observa o dinamică pozitivă, li se efectua repoziţionarea momentană cu anestezie miorelaxantă.