Manifistări patologice şi tratament în subluxaţia regiunei cervicală la nou-născuţi

Atît la naşterea fiziologică şi în deosăbi în cea patologică în perioda prezentări regiunea cervicală este supusă unei forte exagerate. Aceasta provoacă leziuni a ţă-suturilor paravertebrale, discurilor, vertebrelor, a aparatului ligamentar şi capsular aducînd la luxaţii şi subluxaţii a vertebrilor cervicale. Aceste leziuni, cum este confirmat clinic şi experimental, dereglează hemocirculaţia prin arteriile verte-brale aducînd la ischemii tranzitorii a măduvei spinale în regiunea cervicală, a structurilor trunculare, hipotalamusului, centrelor vegetative centrale. Apar dereglări microcirculatorii şi de inervaţie a sistemului digestiv şi respirator. Diagnosticul precoce acestor leziuni traumatice cervicale la nou-născut are o valoare semnificativă pentru determinare conduitei şi complexului de tratament.

Anamneza obstetricală agravată(naşterii accelerate, circulară de cordon, folosirea forcepsului etc.) trebuie să pună în garda medicii în privinţa patologiei cervicale.

Manifestările clinice: torticolis neuro-muscular fără modificări în m.sternocleidomastoidian; tonicitate sporită a muschilor posteriori cervicali; gît scurt; disfuncţii bulbare, discrete respiratorii; paraporeze superioare sau inferioare, pareză diafragmei, prezenţa simptomelor neurologice de afecţiuni cerebrale.

Examenul clinic, radiologic şi ultrasonor a permis aprecierea caracterului leziunelor cervicale. Conform traumatismului determinat şi a manifestărilor clinice bolnavii au fost gradaţi în trei grupe: I grupa – “uşoară”; II grupa- “medie”; III grupa – “gravă”.

Grupa I – copii cu manifistări clinice numai de afecţiune cervicală. Radiografic nu se determina leziuni osteoarticulare.

Grupa II – manifestări clinice cervicale cu datele radiografice de afecţiuni osteoarticulare.

Grupa III – predominau manifestările clinice de afecţiuni cerebrale. Examenul radiografic determina şi afecţiuni osteoarticulare a regiunei cranio-cervicale. Insuficienţa vertebro-bazilară majoră. Afecţiuni cerebrale determinate ultrasonoric.

Complexul de tratament aplicat depindea de gradul traumatismului determinat. Aşa, în I grupa tratament se petrece la domniciliu şi constă în aplicarea tracţiunei craniene dozate 1-2 ori pe zi. În unele cazuri imobilizare cu guler 10-12 zile.

În grupa II – tratamentul ambulator. Imobilizare cu guler care este suprimat cînd copilul menţine bine capul. Menţinerea simptomelor neurologice şi prezenţa deplăsărilor vertebrelor necesita reducerea lor cu anestezie jenerală.

Grupa III – spitalizarea în secţie de neurologie a nou-născuţilor. Tratament medicamentos. Reducerea deplasărilor vertebrelor C1-C2 cu anestezie jenerală şi imobilizarea cu guler pîna la 3 săptămîni.