Cum se deosebeşte subluxaţia în regiunea cervicală de alte patologii

În procesul de examinare a pacienţilor cu patologie a porţiunii cervicale a coloanei vertebrale apare necesitatea de a diferenţia diagnosticul cu alte afecţiuni cu manifestări clinice şi paraclinice asemănătoare: boala Grizel, gâtul strâmb traumatic acut, diverse anomalii (impresiune bazilară, asimilarea atlantului, concrescenţă totală sau parţială etc.), epilepsia, hipertensiune intercerebrală, proces inflamator.
Boala Grizel – bloc funcţional al atlantului, ce apare subit din cauza modificărilor inflamatorii în ţesuturile adiacente coloanei vertebrale.
Semnele radiologice ale maladiei sunt: lărgirea fantei articulare, îngroşarea ţesutului rinofaringelui, rar se atestă rotaţia atlantului spre deosebire de dislocările traumatice. Diagnoza se clarifică prin cercetarea atentă a anamnezei, depistarea modificărilor inflamatorii sau a sechelelor lor în ţesuturile de lângă coloană.
Gâtul strâmb traumatic acut se deosebeşte prin încordarea muşchilor corespunzători şi dureri acute la palpare. Totodată lipsesc semnele radiologice de deviere.
Diagnosticarea gâtului strâmb congenital ca motiv al subluxaţiei atlanto-axiale nu prezintă greutăţi (anamneza, scurtarea şi îngroşarea muşchiuluitoraco-claviculomastoid, asimetria feţei).
În pofida asemănării dintre tablourile clinice ale subluxaţiilor atlanto-axiale vechi şi anomaliile de dezvoltare a segmentului cervical superior, diferenţierea lor nu prezintă dificultăţi pentru un specialist calificat înarmat cu rezultatele radiologice şi ale electroencefalogramei, ecoencefalogramei, cranioscopiei, datele neurologice, oftalmologice. Pentru excluderea proceselor inflamatorii sau reumatice latente se analizează componentele sângelui.
Subluxaţie în regiunea cervicală – problema actuală în medicina pediatrică modernă.
Una din problemele actuale în medicina pediatrică modernă rămîne afi diagnosticul şi tratamentul subluxaţie rotatoare avansate în articulaţia atlantoaxială. Problema în cauză se lămureşte printr-o serie întreagă de momente. În structura morbidităţii aparatului locomotor au revenit persoanelor cu patologie cervicală -8,84%. În structura patologiei cervicale cea mai mare pondere – 70,74 % revine subluxaţiei rotatorii în articulaţia atlanto-axoidiană. Datele repriduse atestă actualitatea patologiei date.
Gradul de răspîndire a subluxaţiei articulaţiei atlantoaxiale este condiţionat de ponderea înaltă a traumatismului obstetrical al segmentului cervical, chiar şi în caz de naştere fiziologică sporită factorul anatomochinematic al acestui segment vertebral la copil, de mobilitatea fiziologică a aparatului ligamentar. Structura anatomică complexă a regiunii craniovertebrale determină polimorfismul manifistărilor clinice, cu predominarea disfuncţiilor neurologice. Colosalele posibilităţi compensatoare ale organismului copilului duc la o evoluţie asimptomatică îndelungată a acestei patologii, fiind agravînduse la vîrsta de 6-7 ani. Aceasta se lamureşte prin creşterea bruscă a masei creierului, prin creşterea eforturi mintale şi fizice, prin transformarea hormonală a organismului şi e.t.c. Dezechilibrul mecanismelor de adaptare (compensatoare) se manifestă, în primul rînd, prin tulburări ale hemocirculatorii în sistemul vertebrobazilar.
Lipsa simptomelor caracteristice pentru subluxaţia atlanto-axoidiană veche şi a metodelor de diagnostic ştiinţific argumentate, insuficient cunoscute de medicii practicieni în domeniul pediatriei lămuresc frevente erori, dătorită de diagnostic şi tratament. Aceşti copii deseori timp îndelungat primesc tratament medicamentos.
Fapt căci patologia în cauză nu este bine cunoscută printre pediatrii, medici de familie şi neurologi, este argumentat şi prin faptul că pacienţii internaţi în clinică au prezentat următoarele diagnosticuri: distonie vegeto-vasculară, sindrom hipertensiv, migrenă, consecinţă trumatismului craniocerebral, artrită reumatoidă, disfuncţie cerebrală minimală. În soluţionarea acestei probleme o importanţă substanţială îi aparţine diagnosticului şi tratamentul ortopedic.