Cuvântul „traumă” provine din greacă şi înseamnă vătămare, leziune. Trauma este o modificare funcţional-morfologică în organism, apărută ca urmare a unei acţiuni care, după puterea sa, depăşeşte rezistenţa ţesutului. În urma vătămărilor mecanice traumatismele pot fi deschise, închise şi catatraume, adică traume în urma căderii de la înălţime. În acest caz este afectat nu doar un singur organ, ci mai multe – politraumatism.

Traumele pot fi termice, chimice, electrotraume, psihice, barotraume, care apar mai ales după o explozie – sunt vătămate urechea medie, timpanul, creierul. În funcţie de condiţii deosebim traumatisme la locul de muncă şi în afara locului de muncă. Traumele militare pot fi de la armele de foc şi de la alt tip de armament. Iatrogene se numesc traumele produse în timpul tratamentului sau investigaţiilor de diagnosticare (de ex. la cateterizare, supradozarea unui medicament).

Prin traumatism înţelegem totalitatea traumelor atestate la o categorie sau un contingent de locuitori într-o anumită perioadă. Deosebim traumatismul general (la 1000 locuitori / an) şi indicii traumatismelor industriale, agricole, în transport, casnice etc. Aceste tipuri de traume se calculează în procente. În majoritatea ţărilor dezvoltate, trauma se află pe locul doi printre cauzele mortalităţii.

Un pericol mare în caz de politraumatism este dezvoltarea maladiei traumatice, care se atestă la 50-60% din persoanele care au suportat un politraumatism. În funcţie de gradul de severitate, letalitatea atinge cifre de la 10% până la 90%. Acest tip de maladie depinde de prezenţa şocului traumatic; dacă şocul nu se atestă, nu apare nici maladia. Aproximativ 60% din bolnavii care au suportat-o devin invalizi.

Leziuni închise ale membrelor. Se cunosc 7 feluri de asemenea leziuni:

Comoţia: dacă se întâmplă sporadic, nu este foarte periculoasă. În caz de comoţii cronice se dezvoltă boala vibraţiei. Amortizoare naturale pentru comoţii sunt articulaţiile.

Contuzia. În acest caz o parte din celule mor, se rup vasele sangvine şi au loc diferite hemoragii, sângele poate forma hematoame. Alt semn al contuziei este edemul – manifestare a reacţiei inflamatorii. Dereglarea funcţiei are loc din cauza durerii, hemoragiei şi edemului. Ca prim ajutor se aplică ceva rece, pentru a induce spasmul vaselor, închiderea lor şi a preîntâmpina hemoragia şi durerea. Pasul al doilea este imobilizarea membrului pe un termen de la câteva ore până la 2-3 zile. Pentru a stabili diagnosticul corect, trebuie excluse toate celelalte tipuri de vătămări.

Luxaţia/entorsa şi ruptura. Acest tip de vătămări afectează structurile fibroase ale muşchilor, tendoanelor, ligamentelor, fasciilor. Pentru luxaţii este caracteristică ruptura unor fibre, fără dereglarea integrităţii anatomice a ţesutului. Odată cu aceste fibre se rup şi vasele, de aceea luxaţia întotdeauna este însoţită de hemoragie. Edemul poate fi destul de mare. Durerea este strict localizată. În caz de contuzie sau luxaţie tratamentul chirurgical nu este indicat.

Ruptura se caracterizează prin deteriorarea totală sau parţială a integrităţii ţesutului. La ruperea fibrelor se rup şi vasele sangvine, de aceea se formează hematoame palpabile. Se observă simptomul fluctuaţiei, instabilitate. Defectul ţesutului poate fi însoţit de hernie musculară. Edemul este semnificativ, durerea e puternică, având caracter local. Mişcările obişnuite sunt imposibile din cauza afectării funcţiei ţesutului. Ruptura cere intervenţie chirurgicală, cu ajutorul căreia se poate restabili definitiv funcţionalitatea. Se indică imobilizarea în decurs de 2-3 săptămâni, terapia de absorbţie.

Compresiunea. Dacă membrul este supus mult timp compresiunii, se dezvoltă maladia numită „sindromul miorenal”. La început persoana simte durere, apare şocul, însă peste 1-3 ore durerea se reduce. Cum numai eliberăm membrul, iarăşi apare şocul şi peste câteva zile se transformă în insuficienţă renală acută, care duce la decesul persoanei din cauza uremiei.

Acest fenomen este cunoscut sub denumirile de „crushsyndrome” (sindromul compresiunii îndelungate) şi „toxicoză traumatică”. Există şi sindromul compresiei poziţionale, ce se dezvoltă la persoanele care se află mai mult timp în aceeaşi poziţie, adică unele părţi ale corpului sunt comprimate de însuşi corpul. Acest lucru se întâmplă mai ales în caz de intoxicaţie cu alcool, stupefiante, de aceea se recomandă terapia cu antidoturi împotriva factorului care a cauzat starea de inconştienţă.

79,9 % de crushsyndrome au loc din cauza compresiunii membrelor inferioare, mai ales a muşchilor şoldului. La fel, poate să se dezvolte necroza celulelor musculaturii transversale, se elimină aşa componente ca mioglobina, kaliul, creatina, fosforul. Se acumulează produsele dezintegrării albuminelor – oligopeptide, fermenţi lizosomali, substanţe biologic active. Din cauza distrugerii eritrocitelor este eliminată hemoglobina, la deteriorarea trombocitelor şi adeziunea lor iau naştere microglobule capabile să circule prin venele mici. În caz de compresie îndelungată au loc pierderi semnificative de plasmă, ce duc la condensarea sângelui. Sângele dens trece greu prin capilare, nu satisface pe deplin schimbul de gaze.Totodată, substanţele biologic active şi produsele dezintegrării pătrund în plămâni, condiţionând edem pulmonar.