Fiind „coasta rigidă” longitudinală a corpului, coloana vertebrală ia asupra sa sarcina principală la căderea persoanei de la înălţime, în caz de surpături, accidente rutiere etc. La oamenii vârstnici, din cauza neelasticităţii şi uzării oaselor, vătămarea coloanei poate avea loc la o simplă lovitură, de ex. la căderea pe timp de gheţuş.

Aceşti oameni pot intra în stare de şoc traumatic: sunt palizi, apatici, chiar indiferenţi faţă de durerea din spate. Fractura se manifestă deseori prin paralizia membrelor, cauzată de lezarea măduvei spinării. Se pot înregistra dereglări ale respiraţiei şi activităţii inimii. În caz de traumatism al porţiunii lombare, se instalează nu doar paralizia picioarelor, ci lipseşte senzaţia de urinare. Nu se permite ca persoana traumatizată să stea în picioare, să meargă sau să se aşeze – aşchiile osoase pot leza măduva spinării.

Accidentatul trebuie scos cu mare grijă din maşina deformată, de sub peretele sau copacul care l-a strivit. Ar trebui să acorde primul ajutor 3 persoane: unul strecoară mâinile sub cap şi omoplaţi, al doilea – sub şale şi bazin, al treilea – sub picioarele victimei. Aceasta este transportată în poziţie culcat pe spate pe un suport tare: o scândură lată de 50-60 cm, o uşă etc.

Accidentatul poate fi culcat şi pe o brancardă făcută din 2 nuiele de 2,5 m şi diametrul de cca 10 cm. Nuielele se introduc în mânecile întoarse pe dos ale unui palton sau a 2 sacouri, care apoi se încheie la toţi nasturii. Sub locul fracturii presupuse a coloanei se pune o haină împăturită, fân sau crengi mici.

Vătămatul trebuie legat de targă cu legături rezistente cu lungimea de 150-200 cm, făcute din ştergare, bucăţi de stofă, curele. Picioarele se împreunează şi se fixează legăturile la nivelul articulaţiilor, la mijlocul gambei, bazinului, taliei, cutiei toracice, apoi în cruciş la nivelul articulaţiilor umerilor. Nodurile se leagă deasupra, nu prea strâns, dar nici larg, ca accidentatul să nu alunece la schimbarea poziţiei brancardei.

Dacă este în şoc traumatic, varianta optimă este de a aştepta ambulanţa. Dacă acest lucru nu e posibil, vătămatul este transportat chiar şi în stare de şoc. Ni i se dă apă; în caz de vome e necesar de urmărit să nu se înece.